CRIZA COVID-19 – Putea fi anticipată?

În timp ce numărul de cazuri COVID-19 crește dramatic în fiecare zi, atenția lumii este, pe bună dreptate, îndreptată spre prevenirea unor infecții suplimentare și salvarea de vieți.

Guvernele se zbat cu disperare să facă față crizei cu ascensiune rapidă din sănătatea publică: se creează imense spitale mobile în decurs de câteva săptămâni; producătorii, chiar echipele de curse F1, se reorientează pentru a produce mii de ventilatoare care ar putea menține în viață persoanele grav bolnave; casele de modă high-end realizează echipamente de protecție pentru personalul din sănătate care lucreaza in prima linie; există o bătălie pentru a crea, achiziționa, testa, produce în masă și implementa kituri de testare la scară largă pentru a detecta infecții actuale sau trecute. În rândul populaţiei a apărut o nouă admirație pentru profesioniștii din domeniul sănătății.

În cele din urmă, un vaccin va fi, fără îndoială, instrumentul cheie pentru a pune sub control pandemia COVID-19. Dar, chiar și cu un grad ridicat de colaborare internațională, este foarte puțin probabil să fie disponibil un vaccin înainte de anul viitor.

‚, Deși publicul larg va fi dezamăgit de vestea că va dura un an sau mai mult pentru a dezvolta un vaccin, după ce am studiat coronavirusurile animale mulți ani, vă pot asigura că viteza cu care s-au înregistrat progrese în ceea ce privește producerea unor vaccinuri împotriva COVID-19 este remarcabilă. Secvența genetică completă pentru SARS-CoV-2 a fost pusă la dispoziție de oamenii de știință chinezi pe 10 ianuarie - la puțin peste o săptămână după primele rapoarte despre un posibil nou coronavirus mortal în țară. Folosind aceste informații genetice, oamenii de știință din SUA au dezvoltat primul vaccin candidat împotriva SARS-CoV-2 în doar 42 de zile - un record uluitor al industriei.’’

Dr. Zoltan Penzes -

Global Director, Bio R&D, Ceva

Toate acestea se întâmplă pe fondul unei carantine draconice la care sunt supuse miliarde de persoane, creşterii rapide a ratei deceselor, nenumăratelor tragedii personale și costurilor economice și sociale incalculabile. Dar, pe măsură ce vom ieși în cele din urmă din această pandemie globală, vor fi inevitabil multe întrebări la care trebuie să găsim răspuns, cum ar fi dacă s-ar fi putut estima şi preveni această situaţie?

Încă din 2007, Clinical Microbiology Review a publicat o lucrare în urma focarului SARS, care includea ceea ce acum pare un avertisment extrem de profetic:

 ,, Prezența unui imens rezervor de virusuri asemănătoare cu SARS-CoV-like la liliecii potcoavă, la care se adaugă cultura consumului de animale exotice din sudul Chinei, reprezintă o bombă cu ceas. Posibilitatea reapariției SARS și a altor virusuri noi de la animale... și, prin urmare, nevoia de a fi pregătiţi nu trebuie ignorată. [1]’’

Conform ANSES, Agenția Franceză pentru Siguranța Alimentelor, Mediului, Sănătății și Muncii:

,, Virusul SARS-CoV-2 pare să fie de origine animală și provine probabil de la o specie de lilieci, cu sau fără intervenția unei gazde intermediare’’. [2]

 

Majoritatea bolilor noi apărute la om au ca origine animalele sălbatice

Bolile infecțioase care se răspândesc de la animale la om se numesc zoonoze. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), scria înainte de actuala pandemie:

,, La nivel global, aproximativ un miliard de cazuri de îmbolnăviri și milioane de decese apar în fiecare an din cauza zoonozelor. Aproximativ 60% dintre bolile infecțioase emergente (EID) raportate la nivel global sunt zoonoze. Peste 30 de noi agenți patogeni pentru om au fost descoperiţi în ultimele trei decenii, dintre care 75% au avut origine animală.’’ [3]

În plus, o analiză recentă de la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie a arătat că 72% din EID zoonotice au avut ca origine animalele sălbatice. [2]

Este posibil ca SARS-CoV-2 să fi trecut bariera de specie atunci când oamenii și animalele sălbatice - atât cele capturate, cât și cele crescute - au ajuns în imediata apropiere în piețe slab reglementate și neigienice. De la originea sa probabilă, animalele sălbatice, a devenit o infecție răspândită de la om la om în mare parte prin picăturile transmise prin aer, persoanele infectate tuşind și strănutând. Densitatea mare a populaţiei care trăieşte în orașe și mișcarea în masă a oamenilor de pe tot globul au agravat răspândirea bolii.

Se consideră că focarul SARS din 2003, care a fost de asemenea cauzat de un coronavirus, este originar de la lilieci și a infectat oamenii prin intermediul civetelor vândute vii în piețele asiatice. În mod similar, focarul MERS din 2012 a fost cauzat de un coronavirus care s-a răspândit  de la cămile la oameni. Se crede că virusul își are originea de la lilieci și a fost transmis anterior cămilelor..

Capacitatea liliecilor de a zbura și de a hiberna, ambele procese implicând variații mari ale temperaturii corporale, are consecințe asupra mecanismelor imunologice ale acestora. Se pare că acest lucru îi face speciali în capacitatea lor de a acționa ca rezervoare de virusuri și de alți patogeni.

 

Oamenii de știință din domeniul sănătăţii fac apel la mai multe investiții în supraveghere și știință pentru a opri transmiterea bolilor zoonotice

 

Răspunzând la întrebarea cu privire la ce schimbări ar putea provoca actuala criză de COVID-19, profesorul Sue Welburn, director fondator al Academiei de Sănătate Mondială, Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, cu care Ceva a lucrat îndeaproape în Uganda pentru a controla o altă boală zoonotică mortală, tripanosomiaza africană (boala somnului), a spus:

,, Este oportun să ne creştem ambițiile și angajamentele față de One Health. Acum, mai mult decât oricând, putem aprecia cu toții că oamenii sănătoși, animalele sănătoase și ecosistemele sănătoase sunt esențiale pentru sănătatea noastră de astăzi și a generațiilor viitoare. Investițiile în anticiparea și prevenirea transmiterii bolilor zoonotice sunt esențiale pentru un viitor durabil și sănătos.’’

În ultimul timp, deoarece multe guverne au tăiat fondurile pentru finanțarea cercetărilor din domeniul sănătăţii publice tropicale, oamenii de știință au întâmpinat dificultăţi în asigurarea finanțării pentru studierea bolilor zoonotice. Descoperirea exactă a modului prin care infecțiile sunt transmise de la animale sălbatice la om, precum și rolul pe care animalele sălbatice, în special liliecii, îl joacă pe post de rezervoare ale infecției, este o muncă dificilă, anevoioasă și destul de neplacută. Pe de altă parte, oamenii săraci din multe zone cu o biodiversitate impresionantă, cum ar fi pădurile tropicale, își trăiesc viața vânând animale sălbatice fie pentru consum propriu, fie pentru vânzare, astfel că lilieci, rozătoare, primate și alte specii, multe pe cale de dispariție, sfârșesc în piețe slab reglementate sau standuri de pe marginea drumului.

,, Ne concentrăm toate eforturile asupra punctului final, dar ar trebui să încercăm, de asemenea, să descoperim şi punctul de plecare, pentru ca data viitoare să-l putem preveni. Epidemiologia nu mai este atractivă - știu asta din experiența personală. Când am făcut doctoratul pe tema epidemiologiei brucelozei la animale și om și a tuberculozei bovine în comunitățile pastorale din Nigeria, nimeni nu a fost interesat! Dar este extrem de important să analizăm mai atent căile de transmitere și rolul animalelor sălbatice ca rezervoare de patogeni.’’

Dr. Marie Ducrotoy -

Veterinarian and a Senior Program Manager in Ceva’s Public Affairs department

Primul pas în focarele majore, cum ar fi SARS, MERS sau COVID-19, trebuie să fie stabilirea exactă a modului de transmitere inițială a virusului la om și identificarea speciilor rezervor. Pe viitor, trebuie investite mai multe resurse în domeniul cercetării și supravegherii, pentru a identifica și a stopa amenințările zoonotice viitoare, prevenind astfel infectarea potențial catastrofală a populațiilor umane. Într-o evaluare oficială publicată în Nature încă din 2008, Jones și colegii au remarcat:

,,Zonozele provenie de la animalele sălbatice reprezintă cea mai importantă amenințare pentru sănătatea globală dintre toate EID-urile [boli infecțioase emergente]. Descoperirile noastre evidențiază nevoia critică pentru monitorizarea sănătății și identificarea de noi agenți patogeni potențial zoonotici la populațiile de animale sălbatice, ca măsură de prognoză pentru EID.’’ [4]

Chiar anul acesta în ianuarie, specialiștii în creșterea animalelor care s-au întâlnit la Food and Agriculture Organization (FAO) în Roma, Italia, au întărirea atenției pe două domenii cheie:

  • Interfața animale domestice-om-animale sălbatice și modul în care invazia populațiilor umane în ecosistemele sălbatice poate duce la apariția unor boli zoonotice (de ex: Ebola, virusul Nipah).
  • Riscul pe care îl prezintă piețele de animale vii pentru declanșarea unor focare de boli zoonotice (gripa aviară, COVID-19).

 

Eradicarea comerțului ilegal cu animale sălbatice ar avea un efect win-win-win, prin protejarea sănătății publice, o mai bună conservare a vieții sălbatice și creşterea bunăstării animalelor domestice.

Persoanelor sărace, care în prezent nu au alte opțiuni de susţinere a familiilor, în afară de vânătoarea, consumul și vânzarea animalelor sălbatice, vor trebui să li se ofere opțiuni noi, inclusiv creșterea animalelor. Ceva este pregătită şi poate să joace un rol aici, deoarece ne-am angajat să sprijinim toate tipurile de producţii animale - mari sau mici, tradiționale, intensive sau extensive - pentru creșterea animalelor sănătoase și productive.

Înapoi la elementele de bază.

Criza COVID-19 a fost asociată de multe guverne cu un război. Pe măsură ce încercăm să descoperim care sunt punctele forte și punctele slabe ale inamicului din fața noastră, devine din ce în ce mai clar că nu avem cunoștințele minime de teren sau, în termeni științifici, suficiente cunoştinţe despre epidemiologia bolii.

Este evident că aceasta este o luptă globală, iar frontierele nu se află la New York, Beijing sau Paris, ci în regiunile tropicale și ecuatoriale ale țărilor în care autoritățile din domeniul sănătăţii publice (naționale sau internaționale) nu dispun de resursele fizice sau financiare pentru a înțelege pe deplin ce se întâmplă la interfața om-animale domestice-animale sălbatice.

Într-un interviu recent în timpul crizei actuale, Didier Sicard, profesor emerit în medicină la Universitatea Paris Descartes, a declarat:

,, Entomologia și cercetarea asupra animalelor ca rezervoare nu se ridică aşadar la nivelul aşteptat. Sigur că există, dar reprezinta 1% din cercetarea finanțată. Pentru că ceea ce îi fascinează pe candidații la Premiul Nobel este să găsească un tratament sau caracterizarea moleculară a unui nou virus și să nu elucideze căi de transmitere epidemiologice. Marile descoperiri din domeniul bolilor infecțioase s-au născut pe teren, așa cum s-a intâmplat de exemplu cu agentul malariei, Plasmodium, care a fost descoperit de un francez, Alphonse Laveran, în Tunisia. Și aceasta este o cercetare fundamentală, care se face la o scară pe care am uitat-o oarecum. Ca și cum viziunea micro ar fi făcut în sfârșit să dispară importanța viziunii macro’’.[5]

Recomandările anterioare ale lui Jones și col., făcute în urmă cu peste 10 ani, au fost, de asemenea, foarte clare și indică faptul că oamenii de știință experţi în zoonoze au anticipat această problemă:

,,Efortul global pentru supravegherea și investigarea bolilor infecţioase emergente (EID) este slab alocat, majoritatea resurselor noastre științifice concentrându-se pe locuri din care următorul agent patogen important este foarte puţin probabil să îşi aibă originea. Recomandăm re-alocarea resurselor pentru o „supraveghere inteligentă” a punctelor emergente de boală de la latitudini mai mici, cum ar fi Africa tropicală, America Latină și Asia, inclusiv supravegherea țintită a persoanelor cu risc crescut, pentru a identifica rapid cazurile de noi potențiale boli infecțioase emergente( EID), înainte de evoluţia acestora la scară largă.

O asemenea abordare ar fi putut împiedica actuala pandemie. Cu siguranţă comunitatea globală, condusă de organizațiile internaționale mandatate (ONU, OMS, FAO, OIE) și sprijinită de guvernele naționale, filantropi, mediul academic, ONG-uri și sectorul privat, trebuie să înființeze, să finanțeze și să controleze un sistem de supraveghere inteligent, eficient și sensibil.

Revista științifică Nature a raportat recent, „Liderii mondiali trebuie să vadă… coordonarea internațională în ceea ce priveşte COVID-19 și trebuie să ia măsuri.

Nu au de ales, deoarece nu prea are rost să stingă virusul într-o țară când explodează în altă parte. Este nevoie de un răspuns cu adevărat global - iar liderii mondiali trebuie să urmeze exemplul stabilit de cercetători. ” [6]

Alternativa inimaginabilă este inevitabil faptul că groaza prezentei pandemii se va repeta peste câțiva ani.

 

http://www.emro.who.int/fr/about-who/rc61/zoonotic-diseases.html

2 Avis Anses. Saisine n° 2020-SA-0037

Zoonotic disease: emerging public health threats in the Region | RC61 | À propos de l’OMS

4 https://era.ed.ac.uk/bitstream/handle/1842/30116/Livestock%20Zoonotic%20Disease%20Fact%20Sheet.pdf?sequence=5&isAllowed=y

Nature. 2008 Feb 21;451(7181):990-3. doi: 10.1038/nature06536.

Nature Volume 580 Issue 7801

Sus